Gramatologia - vocabularul filosofic - cuvântul în dicționar gramatologia

Ce este „gramatologia“ și ce înseamnă? Sensul și interpretarea termenului în dicționare și enciclopedii:

G. Termenul a fost introdus de Jacques Derrida pentru a descrie propria lor poziție de cercetare la sfârșitul anilor '60 (a se vedea. „De la grammatologie“, 1967). De G. la acel moment a însemnat o disciplină cognitivă specială, conceput pentru a explora rolul de a scrie în cultura. Subiect G. - scrisoare de cercetare în sens generalizat, și anume, ca un set de condiții posibilitatea tuturor semnificare. Acasă pereche de concepte în jurul cărora operațiunile deconstructive în cartea „gramatologia“ - scris și vorbit. În istoria culturală a scrisorii considerate ca fiind dependentă de limba vorbită, ca organism - sufletul, printează și copiază - Logosul, plinătatea sensul cernelii - și sunetul respirației. Aceste instalare metafizică generală Derrida arată exemplul celor două personaje principale - Ferdinand de Saussure și Jean-Jacques Rousseau. Aceste texte detectate nepotrivire între intențiile și rostirea actuale. Aceste contradicții în textele gânditori bine cunoscute indică faptul că cuvântul - este într-un sens o scrisoare că „limba originală“ nu a existat niciodată într-o formă pură, nu este afectat de script-ul, care articulare (incizia, decuparea, desene, litere) - scrisoare sens generalizat, sau „arc-litere“ - este precedat de litera întrebării în sensul obișnuit al cuvântului. Aceste urme, trasee care sunt desenate concepte samostirayuschimisya de Derrida (samostiraemost de care au nevoie să nu se întărească și nu se transformă în absoluturi), îndepărtați opoziția sincronie și diacronie, structuraliștii atât de frământat. În continuare ca devenind non-calificativului spațiu de articulare și de timp, ceea ce înseamnă grafic și lanț fono. Această conexiune grafică și Fonika, timp și spațiu, lumină și sunet, cerneală și respirație ar trebui să ajute să se rupă de schemele de gândire teologică care stă la baza tuturor metafizicii (Dumnezeu poate face fără o diferență (diferență) și razlichaniya (differance), și contempla plinătatea vechno- prezenta, iar persoana nu este capabil). G. analizează cauzele profunde ale unei astfel de complicitate, care se desfășoară în continuare în anumite discipline specifice, în anumite litere perioade istorice (pictografică, ideografică, fonetic), ceea ce sugerează că problema literei este la rădăcina tuturor științelor. Ulterior, Derrida a început să prefere termenul G. deconstrucția termen.