funcțiile și principiile de securitate ONU

organism al Națiunilor Unite permanent, care, în conformitate cu articolul 24 din Carta ONU, are responsabilitatea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale. Este unul dintre cele șase „organe principale“ ale ONU.

Conform Cartei, Consiliul de Securitate are următoarele funcții și competențe:

pentru a menține pacea și securitatea internațională, în conformitate cu principiile și obiectivele Organizației Națiunilor Unite;

cinci - din Africa și Asia;

unul - din statele din Europa de Est;

două - din latinescul state americane;

doi -. din statele europene și alte Vest [1]

Președinte al Consiliului [2] înlocuit pe o bază lunară conform listei statelor membre, situate în ordine alfabetică.

Funcțiile și competențele:

investiga orice diferend sau orice situație care ar putea duce la frecare internaționale;

face recomandări cu privire la modul de a rezolva astfel de litigii sau condițiile de autorizare a acestora;

elaborează planuri pentru determinarea existenței amenințărilor la adresa păcii sau actul de agresiune și de a recomanda ce trebuie făcut;

îndeamnă membrii Organizației pentru punerea în aplicare a sancțiunilor economice și a altor măsuri care nu implică folosirea forței pentru a preveni sau a opri agresiunea;

să ia măsuri militare împotriva unui agresor;

face recomandări privind admiterea de noi membri, precum și condițiile în care statele pot deveni părți la Statutul Curții Internaționale de Justiție;

exercițiu în „zone strategice“ funcția curatelei Națiunilor Unite;

pentru a face recomandări privind numirea secretarului general și, împreună cu Adunarea de a alege Curtea Internațională de Justiție.

34. Carta Națiunilor Unite ca sursă universală a dreptului internațional.

Toate țările care au semnat Carta, sunt obligate să respecte articolele sale; în plus, obligațiile conform Cartei ONU prevalează asupra tuturor celorlalte obligații care decurg din alte acorduri internaționale. Carta a fost ratificată de cele mai multe țări ale lumii; singura excepție în general recunoscut printre națiuni este Sfântul Scaun, care a preferat să-și păstreze statutul de observator permanent, și, prin urmare, nu este o parte care a semnat documentul în întregime.

Carta Națiunilor Unite este format dintr-un preambul și 19 capitole, acoperind 111 de articole. O parte integrantă din Carta Națiunilor Unite a considerat Statutul Curții Internaționale de Justiție.

Pentru o trecere în revistă a Cartei impune convocarea Conferinței Generale a Organizației, care este permis numai de către sau cu acordul a două treimi din membrii Adunării Generale și nouă (din cincisprezece) a Consiliului de Securitate. Decizia de a modifica Constituția, adoptată de Conferința generală (două treimi din participanți), intră în vigoare numai dacă este ratificat de două treimi din membrii organizației, inclusiv toți membrii permanenți ai Consiliului de Securitate. Astfel, în acest caz, schimbarea Cartei sub rezerva acordului tuturor celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate.

Stabilitatea Cartei Națiunilor Unite ca un instrument fundamental în nici un fel nu înseamnă imutabilitatea statutul juridic și funcțiile organizației. Dimpotrivă, ca dezvoltarea progresivă a relațiilor internaționale și a dreptului internațional, întărirea caracterului universal, ONU și tendințele democratice în activitățile sale reprezintă o îmbogățire constantă a structurii sale, competența și formele de funcționare a organelor sale. Dar această îmbogățire se bazează pe normele din Constituție, privind respectarea strictă a obiectivelor și principiilor sale.