Conductivitatea molară a soluțiilor de electrolit

conductivitate soluție Molar # 955; este reciproca rezistivității a unei soluții care conține 1 mol de solut și plasate între electrozi distanțate 1 cm în afară. Deoarece conductivitatea # 954; și concentrația molară a soluției C conductivitate molară este legată de următoarea relație:

, Ohm -1 cm 2 mol -1 (3.34)

Conductivitatea molar ambilor electroliți puternici și slabi crește odată cu scăderea concentrației (ᴛ.ᴇ. crescând diluarea V = 1 / C), ajungând la o valoare limită # 955; o. numita conductivitate molară la diluție infinită (Figura 3.8 -. 3.9).

Conductivitatea molară a soluțiilor de electrolit
Fig. 3.8 Dependența molar Fig. 3.9 Dependența conductivității molară a concentrației. conductivitatea electrică a diluției este important de remarcat faptul că, pentru un electrolit slab asemenea dependență de conductivitatea molară a concentrației se datorează în principal creșterii gradului de disociere cu o soluție diluată. În cazul electrolit puternic odată cu scăderea concentrației ionilor slăbit interacțiunea dintre ele, crescând astfel viteza lor și, astfel, conductivitatea molară a soluției. Ultimii se leagă la viteza absolută a mișcării de cationi și anioni U + și ecuația U- Arrhenius (3.35):

F. Kohlrausch a arătat că conductivitatea molară a soluțiilor de electrolit infinit diluează fiecare dintre ionii își aduce contribuția independentă și # 955; o este suma conductivitățile molar de cation și anion # 955; + și # 955; - ​​(așa-numita mobilitate ion) și a formulat legea mișcării de independență a ionilor:

Conductivitatea molară la diluție infinită este suma cationului electrolitic mobilităților și anionul electrolit.

Substituind această expresie în ecuația Arrhenius (3.35) și presupunând că la o diluție infinită a gradului de disociere # 945; egal cu unitatea, obținem:

Mobilitatea electrolitica este o caracteristică esențială a ionului reflectând implicarea sa în conductivitatea soluției.