Articolul 26 din Legea cu privire la cetățenie

1. Un copil care este cetățean al România, la adoptarea (vederea adoptării) cetățenilor săi străini sau cetățean străin își păstrează cetățenia România. Cetățenia copiilor din România, adopție (adopție) cetățeni străini sau cetățean străin, poate fi încheiată într-un mod general, la cererea ambilor părinți adoptivi sau un singur părinte adoptiv, cu condiția ca copilul să nu devină apatrid.

2. Un copil adoptat (adopție), un cetățean român sau soți care sunt cetățeni români sau soți, dintre care unul este un cetățean din România, iar celălalt - un apatrid, dobândește cetățenia română la data adoptării (adoptare), indiferent de domiciliul copilului la cererea părintelui adoptiv, care este un cetățean din România.

3. Un copil adoptat (adopție), soți, dintre care unul este un cetățean din România, iar celălalt are o altă cetățenie, poate dobândi cetățenia română printr-o procedură simplificată, la cererea ambilor părinți adoptivi, indiferent de locul de reședință al copilului.

4. În cazul prevăzut de partea a treia a acestui articol, în absența unei perioade de un an de la data adoptării (adoptarea) declarațiilor atât copilului, cât adoptivă dobândește cetățenia România de la data adoptării (adoptare), în cazul în care el și părinții săi adoptivi au reședința pe teritoriul România.

Partajați-le cu prietenii tăi